Interviu exclusiv cu Daniel Negreanu - partea 1: turnee Super High Roller, cum să ţii pasul cu jucătorii tineri şi pregătirea pentru PSPC

Primul câştig al lui Daniel Negreanu în Hendon Mob a fost în 1997, când era cu adevărat Kid Poker. De atunci, a acumulat câştiguri de peste $35 de milioane din turnee, a jucat în poturi de milioane de dolari în jocuri cash şi a avut chiar şi un film realizat despre viaţa sa. Este suficient să spunem că a trecut prin toate experienţele pe care le poate oferi lumea pokerului. Cel puţin până la PokerStars Players No Limit Hold'em Championship (PSPC)


Daniel Negreanu anunţă PSPC în faţa unei săli pline în Praga

Ca persoană desemnată să anunţe PSPC în cadrul PokerStars Championship Praga - şi un consultant-cheie în planificarea evenimentului –, o mare parte a reputaţiei profesionale a lui Negreanu depinde de succesul PSPC. Cu toate că este încă devreme (PSPC are loc în ianuarie 2019), putem spune că el este optimist privind succesul proiectului. Într-un articol de pe Blogul PokerStars, Negreanu a spus 'cred că acesta va deveni un eveniment de prestigiu…PokerStars a vorbit despre moduri în care ar putea organiza ceva care ar atrage într-adevăr atenţia publicului în comunitate şi acesta este felul în care a considerat că poate face asta'.

Este timpul să ne pregătim pentru PSPC

Sunt peste 300 de Platinum Pass-uri disponibile pentru jucătorii PokerStars, fiecare cu uriaşa valoare de $30.000. Acesta îţi va asigura intrarea în PSPC cu buy-in de $25.000 şi îţi va acoperi şi cheltuielile, cazarea şi multe alte costuri pe parcursul perioadei petrecute în Bahamas (interesează-te, vei vedea că merită). Dar să spunem că vei câştiga un Platinum Pass şi că vei avea locul rezervat în evenimentul de neratat din lumea pokerului.

Nu ai o şansă reală de a-l câştiga, aşa e? Dar cum ar fi să intri pur şi simplu în bani? Din fericire, Negreanu este mult mai încrezător privind şansele tale. În prima parte a acestui interviu exclusiv, afli cum ar trebui să te pregăteşti pentru PSPC şi cu ce te poţi confrunta în acest turneu de $25.000 după ce ai început să joci în el. 

PokerStars School (PS): Ai o rutină înainte de a juca într-un turneu mare de poker?

Daniel Negreanu (DN): Îmi trăiesc oricum viaţa după o rutină riguroasă. Aş spune că întotdeauna cheia este somnul. Am un program de odihnă foarte clar. Dorm întotdeauna opt ore pe noapte. În ceea ce priveşte pregătirea, trebuie să ai un mic dejun consistent, legume sănătoase şi un shake energizant – cam asta e ceea ce contează. Şi asigură-te că nu îţi distrage atenţia nimic altceva, încearcă pur şi simplu să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le ai de făcut în ziua respectivă.

PS: Este mai bine să joci mult poker înaintea turneului sau să iei o pauză pentru a fi reînviorat în ziua respectivă?

DN: Din experienţa mea, ambele sunt eficiente. Dacă lucrurile merg bine pentru tine şi câştigi, atunci este ideal să joci mult poker. Totuşi, dacă lucrurile nu merg bine şi ai un pic de ghinion, atunci o pauză te va face să revii uneori cu un mod de gândire diferit asupra situaţiilor despre care eşti îngrijorat. Acea îngrijorare sănătoasă mă menţine concentrat.

PS: În cadrul PSPC vor fi probabil sute de jucători care nu au jucat niciodată în ceva similar cu un turneu de $25k. Ai vreun sfat pentru astfel de jucători începători pentru a scăpa de emoţii?

DN: În mod normal, în aceste turnee începi cu atât de multe jetoane comparativ cu blindurile, încât nu este nevoie de imaginaţie la început. Dacă nu te simţi deja în largul tău, aş sugera sincer să joci un pic mai conservator, să nu faci nimic prea ieşit din comun şi să afli cine sunt 'rechinii' de la masă, cine sunt jucătorii care s-au calificat la fel ca şi tine, de asemenea, ce cred aceştia despre tine. În prima sau a doua oră vei începe să îţi formezi o imagine a mesei şi mai târziu poţi începe să te foloseşti de asta.


Câştigarea unuia dintre aceste Platinum Pass-uri va debloca un pachet de $30.000 pentru Bahamas

O mare greşeală pe care o fac jucătorii este că gândesc 'Voi câştiga turneul!'. Însă nu poţi câştiga turneul la primul nivel, ci doar să îl pierzi.

PS: Este o greşeală pentru jucătorii calificaţi în PSPC dacă nu pleacă la drum cu scopul de a se simţi bine?

DN: Consider că joc poker cel mai bine atunci când mă simt bine, fie pentru că joc în competiţii foarte importante, fie dacă distracţia de la masă este extrem de mare. Dacă pui mai multă presiune pe tine atunci când nici măcar nu te simţi bine în mediul respectiv, atunci şansele de a juca cel mai bine sunt micşorate.

Vrei să te simţi cât mai confortabil posibil şi va fi dificil pentru unele persoane să facă asta la început. Însă după câteva ore poţi realiza că este doar poker, acelaşi joc pe care l-ai jucat pentru a ajunge aici! Este doar posibil să te confrunţi cu jucători un pic mai experimentaţi, însă tot poker este.

PS: Dacă nu te bucuri de joc, pierzi din vedere jumătate din motivul pentru care joci de fapt?

DN: Cred că plăcerea vine din renunţarea la aşteptări. Dacă ai prea multe aşteptări de a intra în bani sau a câştiga, atunci eşti mai stresat. Însă dacă joci fără a avea aşteptarea de a câştiga şi pleci la drum doar pentru experienţă şi joci aşa cum te simţi în largul tău, atunci nu vei fi aşa de dezamăgit dacă pierzi. Pentru că vei pierde probabil! Însă dacă începi să joci gândind aşa, nu ai de fapt nimic de pierdut.

PS: Lăsând deoparte PSPC momentan, care sunt participanţii obişnuiţi ai unui Super High Roller în 2018?

DN: Are în componenţă foarte mulţi jucători profesionişti. Turneul în care joc acum (un turneu de $100k la Bellagio, în care Daniel a terminat în cele din urmă pe locul doi cu $936k) este cu siguranţă cel mai dur turneu de poker în care am jucat vreodată. Acesta a avut 20 de jucători la început, niciunul dintre ei care să aibă un serviciu, niciunul care să fie jucător ocazional şi toţi fiind excelenţi jucători la cel mai înalt nivel.

Aşadar, este extrem de dificil. De obicei, în astfel de turnee poţi vedea 20 de jucători profesionişti şi poate 3 jucători ocazionali. Dar până şi împotriva acelor jucători ocazionali este dificil să joci uneori, deoarece sunt persoane inteligente, care au îndeajuns de mulţi bani pentru a şti că nu sunt favorizaţi în această situaţie, ci se află aici pentru experienţă. Nu vedem aici prea mulţi grinderi de nivel mediu care plătesc cu banii jos şi joacă. Exceptându-l pe Phil Hellmuth, se ştie destul de bine că aceştia sunt cei mai buni jucători din istoria pokerului când vorbim despre No Limit Hold'em.


Phil Hellmuth a avut deseori o atitudine dezaprobatoare faţă de noua generaţie de jucători de poker

PS: Cu aşa de mulţi jucători în turneele Super High Roller, încă mai sunt diferenţe notabile între jucători sau variaţia devine un factor extrem de important, deoarece sunteţi toţi la un nivel atât de asemănător?

DN: Variaţia va deveni cu siguranţă un factor mai important atunci când discutăm despre un grup de jucători care sunt într-adevăr foarte buni. Bineînţeles că există unii jucători care au o constituţie mai bună decât alţii, însă diferenţele sunt cu siguranţă mai mici decât ce am putea vedea în ceva cum ar fi Evenimentul Principal PCA de $5k. (În acel eveniment particular), toţi aceşti indivizi vor avea un avantaj uriaş şi o mare rentabilitate a investiţiilor.

Dacă priveşti lucrurile în funcţie de ROI (rentabilitatea investiţiilor), atunci, în Evenimentul Principal WSOP am intrat cu $10k şi cred că banii aceia valorează imediat aproximativ $40-$50k. Un profit de 400% faţă de investiţie. Acum, când joci în unul dintre aceste turnee Super High Roller, dacă cineva are ROI de 15%, este foarte bine.

PS: Pentru a juca cu banii jos în aceste evenimente, toţi trebuie să creadă că au un avantaj. Dar este imposibil ca toţi aceşti indivizi să aibă un avantaj. Se amăgesc unii dintre aceşti jucători când, de fapt, nu este un joc câştigător pentru ei?

DN: Dacă într-un turneu joacă 20 de jucători şi nu există rake, atunci, prin definiţie, unii jucători gândesc greşit că au un avantaj. Jucătorii pe mize mari nu plătesc de obicei rake la prima intrare şi apoi plătesc rake la a doua intrare, aşadar mulţi jucători joacă fără a plăti rake. Asta înseamnă că, chiar dacă depăşesc doar cu puţin pragul de rentabilitate, atunci câştigă bani în aceste evenimente. Acest scenariu are loc de obicei când există câţiva amatori în grupul de jucători. Însă când elimini amatorii din ecuaţie, ai (crezi că ai) cel puţin 25-30% dintre jucători care sunt necâştigători acum.

Obişnuiam mereu să glumesc cu oamenii spunând că poţi fi al cincilea cel mai bun jucător din lume, însă dacă joci cu primii patru cei mai buni, atunci tu pierzi!

PS: Din ce am văzut, jocul preflop pare mult mai pasiv acum decât era înainte. Aşa este?

DN: Prin 2010 şi 2011 jucătorii au luat-o razna. Era un 6-bet, se câştiga imediat, un fel de bravadă, de macho. Am ştiut atunci şi încă ştiu şi acum că era o prostie. Nu este pur şi simplu poker de calitate! Evoluţia este reprezentată de jucătorii care revin la realizarea faptului că asta nu este necesar. Încă mai vedem 3-bet-uri, însă nu mai vedem nici pe departe atât de multe 4-bet-uri. Observăm o mult mai mare apărare a blindurilor, a parierii în mod repetat a aceleiaşi sume, a pariurilor de tip call şi a vizualizării flop-ului. Asta înseamnă să joci în cel mai bun mod. În era 5-bet-urilor şi 6-bet-urilor, erau câţiva jucători care jucau aşa, iar acum fie servesc cartofi prăjiţi, fie au învăţat să se adapteze.


Negreanu în 2009, când 6-bet-urile cu A-Q erau destul de 'standard'

PS: Îţi pare rău că restul lumii pokerului a înţeles ce tu ştiai deja?

DN: Nu, de fapt mă bucur. În 2003-2005 eram cu o ligă mai sus decât oricine în ceea ce priveşte abilităţile. Jucam într-un mod care era de avangardă. Făcea ca jocul să fie prea simplu, ca să fiu cinstit. Am câştigat tot şi nici măcar nu a fost greu să câştig tot.

Interesul meu de a deveni mai bun a scăzut puţin, în timp ce, în ultimii doi ani, nivelul abilităţilor în aceste turnee Super High Roller este cu mult mai ridicat decât era al meu, şi asta în ciuda faptului că sunt cu mult mai bun acum decât eram în 2004! Adevărul este că versiunea mea din 2004 era mai bună decât toţi jucătorii cu care jucam, însă cu toate astea, acum nu sunt unul dintre cei mai buni jucători din acele grupuri în care joc.

PS: Şi asta se datorează doar faptului că nivelul mediu al celor mai buni jucători este cu mult mai ridicat?

DN: Consider că este lipsit de respect când Phil Hellmuth vorbeşte deseori despre aceşti tineri ca fiind idioţi şi nu foarte buni. Aceşti tineri petrec 12-14 ore pe zi studiind jocul cu extrem de mare atenţie. Asta este adevărul în orice industrie – nu poţi să nu absentezi timp de 15-20 de ani şi să crezi că poţi reveni pur şi simplu şi să îi învingi. Ei sunt la cel mai înalt nivel, în perioada lor de glorie, şi depun eforturi extraordinare pentru jocul lor. Ai fi naiv să crezi că poţi rămâne competitiv cu ei dacă nu depui acelaşi efort ca şi ei.

Urmează în partea a 2-a: Daniel Negreanu vorbeşte despre tinerii jucători excelenţi care îi dau bătaie de cap la masă, despre impactul Black Friday şi ne spune dacă un jucător care s-a calificat pentru un Platinum Pass poate într-adevăr să câştige PSPC…